Alăptarea mai mult decât laptele de mamă

Image

De multe ori ne referim la alăptare doar prin prisma hranei pe care copiii o primesc.

Această viziune este limitată şi ne face să scăpăm din vedere multe alte lucruri, mai subtile, dar la fel de importante.

Ştim că alăptarea are efecte asupra sănătăţii mamei şi a copilului pe termen lung şi scurt, dar foate puţini ştim sau conştientizăm faptul că alăptarea este mai mult decât o metodă de alimentare.

Alăptarea înseamnă confort, siguranţă, mediu ideal de dezvoltare psihică şi emoţională.

Nou-născutul vede la o distanţă de 20-30 de cm, exact distanţa dintre faţa mamei şi sân. Astfel, bebeluşul studiază faţa mamei, o recunoaşte, îi imită mimica, stimulând învăţarea emoţională şi socială. De multe ori dăm mai multă importanţă jucăriilor pe care le cumpărăm, mobilierului din cameră etc, dar, de fapt, bebeluşul învaţă cele mai multe lucruri de la masa sa, privind-o, iar cel mai bun moment pentru asta este în timpul alăptării.

Mama îşi poate da sânul cu dezinteres, cu o ţigară într-o mână, o revistă în cealaltă. Însă, mama îşi poate da şi chipul privind copilul, asteptând şi ca el s-o privească şi absorbind privirea lui atentă. Astfel, mama îi oferă copilului un aliment psihic, unic.

Creierele copiilor se dezvoltă în funcţie de câtă dragoste primesc. Afecţiunea părinţilor sau a celor care îi îngrijesc şi modul în care aceştia răspund la nevoile lor  le determină dezvoltarea. Părţile creierului care influenţează relaţiile sociale şi emoţionale nu se dezvoltă automat, ci în funcţie de modul în care copilul este îngrijit.

“Dragostea facilitează o explozie masivă de conexiuni în această parte a creierului între 6  şi 12 luni. Neglijarea în această perioadă poate determina o reducere importantă a cortexului prefrontal ”, spune Sue Gerhardt în cartea sa “De ce dragostea contează” (why love matters). Cortexul prefrontal este zona creierului responsabilă de partea socială şi emoţională. Copiii abandonaţi au lipsuri în aceste zone corticale, încât, pentru părinţii adoptivi, este, de multe ori, dificil să se ataşeze şi să iubească aceşti copii care sunt incapabili să interacţioneze emoţional cu o altă fiinţă.

În alăptare, contactul între mamă şi copil este mai mare, masa durează mai mult. În plus, sunt perioade în care acesta nu suge ca să se alimenteze, ci suge pentru confort. În schimb, la alimentaţia artificială, masa durează mai puţin, laptele curge mai repede, constant, nu cu ritmuri diferite, astfel că, de multe ori, pentru a-şi satisface nevoia de confort, bebeluşii devin dependenţi de suzetă sau îşi sug degetul.

În plus, studiile EEG (ale activităţii cerebrale) arată că la copiii alăptaţi activitatea cerebrală este crescută în ariile corticale care se ocupă de atenţie şi vigilenţă şi în ariile care se ocupă de ciclurile somn/trezire. Ca o consecinţă sindromul morţii subite apare de cinci ori mai rar la copiii alăptaţi.

Alăptarea este importantă şi pentru sentimentul de siguranţă atunci când copiii se află în medii străine, înconjuraţi de oameni necunoscuţi, deşi, frecvent, tocmai în aceste situaţii alăptarea este descurajată de societate.

Alăptarea este importantă şi pentru reducerea durerii, când copiii sunt bolnavi, în timpul procedurilor medicale sau a erupţiilor dentare.

În avalanşa unor informaţii noi legate de somnul copiilor se neglijează sau pune la îndoială importanţa alăptarii pentru inducerea somnului, aceasta fiind o metodă naturală datorită hormonilor care stimulează relaxarea, dar şi datorită sentimentelor de căldură, siguranţă, puse în legătură cu efortul de supt şi senzaţia de saţietate.

Alăptarea şi contactul piele-pe-piele determină eliberarea unor cantităţi mari de oxitocină cu beneficii în stabilirea ataşamentului, a relaţiilor familiale strânse, precum şi beneficii fizice: scăderea pulsului, a presiunii arteriale ceea ce determină artere mai sănătoase de-a lungul vieţii şi reducerea severităţii reacţiilor la stres.

Astfel, alăptarea are beneficii dincolo de cele care ţin strict de nutriţie.

Pentru dr. pedopsihiatru Delassus, părintele maternologiei, autorul cărţii “Le sens de la maternité”, alăptarea nu este o chestiune de nutriţie, ci de legătură, un act de importanţă capitală. Tot el spune că alăptarea are trei faze: absorbţia, dialogul, reveria. Dacă la începutul suptului principala nevoie este de satisfacere a setei şi a foamei, ulterior foarte important este dialogul cu mama: privirile se întrepătrund şi începe perioada de dialog, susţinând ideea alăptarii ca aliment psihic pentru bebeluş. Iar la sfârşit, bebeluşul este pregătit să descopere lumea.

În concluzie, alăptarea este prima experienţă de iubire pe care o cunoaşte bebeluşul – una care funcţionează în ambele sensuri.

Toate aceste informaţii atât de importante şi, de multe ori, neglijate, le folosesc pentru introducerea viitoarelor mame în atmosfera maternităţii lor (prin cursurile pe care le susţin) şi pentru creşterea sănătoasă a copiilor din punct de vedere fizic, psihic şi emoţional (prin urmărirea periodică a bebeluşului, prin consultaţii/consiliere), astfel încât, rolul de mamă capătă rezonanţe speciale.

 de Mihaela Niţă, medic pediatru, doctorand, consultant în lactaţie certificat internaţional, IBCLC, membru ILCA, absolventă a seminarului de maternologie Versailles, 2012, trainer certificat ANC

 

Sursa imagine: http://www.mrsmummymilk.blogspot.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: